Despre implanturi dentare si gingie

Gingia din jurul dintilor cu restaurari subgingivale sau implanturi dentare tinde sa se retraga in timp, iar acest fenomen a fost confirmat de studii timpurii.

Acestea au relevat faptul ca o zona ingusta de mucoasa cheratinizata la dintii cu restaurari subgingivale este asociata cu o mai mare probabilitate de inflamatie gingivala.

Totusi existenta unei zone de tesut cheratinizat adiacenta implanturilor dentare este foarte importanta deoarece restaurarile protetice pe implanturi au marginile situate sub mucoasa orala si ar trebui sa ascunda partea subgingivala a bontului implantar.

Implanturile dentare plasate in zone unde lipseste mucoasa cheratinizata au o susceptibilitate mai mare de rupere a tesuturilor decat cea pe care o au dintii acoperiti cu placa bacteriana. In ciuda nivelurilor similare de placa bacteriana, implanturile dentare plasate in zone necheratinizate au o pierdere timpurie a attachment-ului gingival.

Gingie cheratinizata ingusta

gingie ningustaImplanturile dentare plasate in zone cu gingie cheratinizata ingusta sangereaza de 3 ori mai mult si pierd mai repede osul alveolar decat implantele situate in zone late de gingie cheratinizata.

Adeziunea placii in zonele supragingivale este semnificativ mai mare decat in zonele subgingivale. Acumularea biofilmului in zonele supragingivale este crescuta in cazul suprafetelor aspre, desi acest lucru nu a fost constatat si in zonele subgingivale.

Ca urmare este foarte importanta localizarea suprafetei – supra sau subgingivala – la fel ca si netezimea suprafetelor expuse biofilmului de placa bacteriana.

Toate procedurile peri – implantare trebui sa respecte principiile de baza ale chirurgiei parodontale, tinand seama de diferentele dintre cele 2 entitati: dintii si implanturile.

Recesiunea tesuturilor moi din jurul unor implanturi

Clinicianul este in mod evident provocat sa mentina conturul tesuturilor moi din unor implanturi. Trebuie sa dezvolte un aspect festonat al acestora in timpul fazei de restaurare protetica provizorie. Aceasta, pentru a avea o adaptare si o integrare acceptabila a lucrarii protetice definitive.

Restaurarile protetice pe implanturi adiacente dintilor naturali nu trebuie in nici un caz sa intrerupa armonia gingivala a acestora.

Extractia unui sau mai multor dinti din zona frontala este intotdeauna insotita de resorbtie osoasa si de scaderea volumului osos si a grosimii gingivale cu pierderea partiala sau total a papilei interdentare.

Recomandari vizavi de proceduri

Pentru a corecta acest defect tisular si pentru a preveni agravarea in timpul tratamentului cu implanturi, este imperativ sa intelegem activitatea mai multor factori biologici care joaca un rol in acest proces.

Este recomandat sa folosim toate procedurile disponibile de regenerare ale tesutului moale si dur pentru a obtine o restaurare protetica integrata optim dentitiei adiacente constituita din dinti naturali.

Vindecarea osoasa initiala si stabilitatea pe termen lung a osului marginal sunt influentate de design-ul implantului si de proprietatile suprafetei acestuia. Stabilitatea primara este cel mai important factor care ne arata ca un implant poate fi folosit / incarcat imediat.

Acest factor este asociat cu calitatea si cantitatea osului, geometria implantului si tehnica chirurgicala folosita.

Implanturile conice sunt tipul cel mai indicat pentru incarcare imediata dupa extractie:

  • ele realizeaza o compactare osoasa laterala mare, crescand astfel densitatea osului;
  • se adapteaza mai bine alveolei; au o suprafata de contact mai mare cu osul;
  • aceste caracteristici cresc stabilitatea initiala a implantului dentar si favorizeaza o mai buna transmitere in os a incarcaturii ocluzale.

Cititi mai multe vizavi de implant pe stomproced.ro .

Criterii de evaluare ale modelelor de implanturi

Atunci cand vine vorba despre implant majoritatea dintre noi nu ne punem intrebari asupra ratei de succes. Nici asupra duratei de viata a unei astfel de proceduri.

Consideram de la sine inteles faptul ca o astfel de procedura, desi poate mai complicata si mai dureroasa uneori, ofera utilitate pe termen aproape nelimitat a beneficiilor detinute.

Acest tip de interventie ofera intr-adevar beneficii pe termen lung. Insa in lumea stiintifica a existat o dezbatere aprinsa asupra duratei de viata de la care procedura poate fi considerata un succes.

Pe langa durata de viata, o serie de alte elemente au facut obiectul acestei dispute. Au fost propuse de-a lungul timpului varii modele care sa ajute la evaluarea ratei de succes a unui implant dentar.

Prezentul articol isi propune sa prezinte doar doua dintre modelele propuse de catre cercetatori in acest sens.

Cum arata niste implanturi de succes

rata de succes implanturiUn prim model de evaluare implanturi dentare a fost cel propus de catre Schnitman & Shulman (1979).

Un prim criteriu al acestui model facea referire la mobilitatea elementului de implant. Indiferent de directie aceasta trebuind sa fie sub 1 mm.

Al doilea definea cateva grade de radiotransparenta in zona de peri-implant dar fara sa stabileasca un criteriu de succes.

A treia propunere includea pierderea osoasa. Stabilea ca pierdere maxima admisa nu mai mult de o treime din inaltimea pe verticala a implantului.

Al patrulea lua in calcul:

  • inflamatia gingivala
  • gradul de responsivitate a acesteia la tratament
  • absenta infectiilor
  • absenta vatamarilor dintilor adiacenti
  • absenta paresteziei
  • absenta penetrarilor canalului mandibular sau a sinusului maxilar.

Ultimul criteriu era cel al duratei de viata. Criteriul propunea ca un implant dentar de succes sa-si pastreze functionalitatea timp de minim 5 ani in cel putin 75% din cazuri.

Spre deosebire de primul model, cel propus de catre Albrektsson, Zarb, Worthington & Eriksson (1986) considera ca mobilitatea, fie ea si in limite scazute bine definite, nu reprezinta un criteriu de succes care ar trebui luat in calcul la evaluare, implantul dentar trebuind sa fie perfect imobil. De asemenea, in viziunea acestora radiografia nu trebuia sa prezinte radiotransparenta in zona de peri-implant.

In cazul suprimarii osului acestia au considerat ca o pierdere verticala de maxim 0.2 mm pe an. Dupa primul an de la finalizarea procedurii, poate fi considerata o rata acceptabila. In ceea ce priveste al patrulea criteriu modelul nou pastra conditiile impuse de catre cel vechi.

Al cincilea criteriu impunea indeplinirea tuturor conditiilor din primele patru criterii pentru o perioada de minim 5 ani in cel putin 85% din cazuri. Perioada fiind de minim 10 ani in cel putin 80% din cazuri.

Doua modele de evaluare

Dupa cum se poate observa, diferenta dintre cele doua modele de evaluare propuse era indeajuns de mare incat sa produca dezbateri aprinse. Asupra autorilor celui din urma model a planat chiar suspiciunea ca reprezinta interesele anumitor producatori de implanturi dentare. La acel moment doar doua dintre produsele existente pe piata indeplineau exigentele impuse de catre acestia.

In cele din urma modelul acestora s-a impus acest lucru. Au aparut schimbari majore in ceea ce priveste modalitatea de abordare a unei astfel de proceduri.

Bazandu-se pe motivatiile expuse in articol, au fost aduse schimbari importante atat la nivelul metodologiei de productie. Au fost aduse schimbari si la nivelul procedurii chirurgicale in sine.

Alti factori importanti

De asemenea, au inceput sa fie luati in considerare si alti factori care influentau rezultatul final. Spre exemplu, factorii care tin de pacient (istoric medical, calitatea tesutului osos etc.).

Aceste preocupari au avut in final un efect benefic asupra intregului domeniu. Rezultatul duce in timp la cresteri importante ale ratei de succes, in prezent raportandu-se cifre cuprinse intre 90% si 95%.

imagine implant dentar gingiestomatologie implanturiprofil implant

 

Da share articolului pentru o mai buna indexare

Adauga comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *